Dupa cum se stie curentele in arta, si mai nou tendintele in fashion si design urmaresc, la fel ca intotdeauna o ciclicitate, se succed in functie de predispozitia pshihologica a omenirii, de temerile si bucuriile ei.
Imprejurarile care favorizeaza nasterea si propagarea caracterelor artei baroce, adica cele care au contribuit la transformarea stilului Renasterii, pentru a-l face sa alunece la cel prin care se defineste barocul apartin la trei categorii deosebite. Unele sunt de ordin istoric, altele de ordin psihologic, cele de-al treilea de ordin estetic.
Contextul istoric ce a generat aparitia barocului, nu este tocmai cel mai fericit, dupa cum nici in zilele noastre temerile generate de noul mileniu, terorism si automatizare, nu sunt dintre cele mai relaxante. In prima jumatate a sec. XVI asistam la unul din acele evenimente facute sa schimbe cursul istoriei, sa modifice criteriile morale ale oamenilor, sa atinga sufletele in ce au mai adanc si mai durabil, adica in credinta religioasa. Acest eveniment este Reforma.
“Consecintele raspandirii ei sunt imense, in toate domeniile spiritului. Stim ca una din cauzele care o provocase fusese acea paganizare a oamenilor timpului, insotita de o relaxare a moravurilor si de o slabire a principiilor credintei adevarate. Ambele aceste rele erau datorate poate ideilor umanistilor, dar si conceptiilor artistice ale Renasterii, din ce in ce mai raspandita in clasele culte ale Europei, in deosebi printre cei care conduceau biserica de sub autoritatea papei. Dusmanii catolicismului imputau cu vehementa clerului inalt, in cuvantari si pamflete, senzualitatea si desfraul in care traia. Exemplele ce se citau erau cu adevarat uluitoare si ele zdruncinau din temelie autoritatea morala a sefilor. Biserica romana se gasea astfel intr-una din cele mai mari primejdii ce au amenintat vreodata existenta. .Ea trebuia sa se vindece ori sa-si vada credinciosii parasind-o, spre a o ataca apoi cu toata indarjirea pasiunii.”**
“Arhitectura barocă este un stil arhitectural predominant al secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea, a derivat din renaşterea manieristă şi a evoluat ulterior în rococo, având o ultimă “zvâcnire” de orgoliu ca neo-baroc, înainte ca neoclasicismul să îl eclipseze aproape în totalitate.
Teatral şi exuberant, barocul a exprimat triumful statului şi al bisericii, dar şi al burgheziei seculare. Formele convexe şi concave, iluziile optice, elipse intersectate în planuri care erau de cele mai multe ori extensii ale tipului centralizat, geometrii complicate şi relaţii între volume de tipuri şi mărimi diferite, exagerare emfatică, culori îndrazneţe şi multă retorică arhitecturală şi simbolică sunt caracteristicile stilului baroc.”(wiki)
Acum ca am stabilit ca dupa un stil al echilibrului, care a fost renasterea , al rigorilor picturale, conceptuale si de ce nu morale…urmeaza un stil excesiv ornamental, frivol, opulent cum a fost barocul si mai tarziu, reverberatia decorativa a acestuia, rococo, nu ne ramane decat sa ne amintim ca dupa toate acestea, a urmat neoclasicismul.
Pentru cunoscatori, si pt mine, ultima afirmatie vine ca un fel de revelatie, de fapt surpriza mea nu a fost mica atunci cand mi-am adus aminte ce am invatat demult, pe bancile scolii, ca neoclasicismul “impune dominaţia rigorii, având ca drept modele arta greacă şi cea romană. Antichitatea se impune din nou, în opoziţie cu concepţiile baroce. Aceasta „noua lectură” este menită să ducă la redescoperirea simplităţii şi profunzimii naturii, spre deosebire de trăirile superficiale ale rococo-ului. Temele mitologice şi antice, sunt din nou prezente. În timpul primului Imperiu (1804-1814), neoclasicismul devine stilul oficial. Revoluţia franceză se foloseşte şi ea de acest stil pentru a evidenţia virtuţile patriotice, regândind valorile antice în termeni morali. Artistul trebuie să fie acum o persoană angajată civil, care să-i înveţe pe ceilalţi faptele eroilor antici, simulând astfel virtutea.”(tot de la wiki aflam).*
Concluzia este ca pe baza acestor cunostinte se pot face predictii destul de clare despre tendintele psihologice, sociale si morale, dar mai ales despre ce ne intereseaza pe noi, tendintele in design, arta, arhitectura. Dar mai ales, ne putem da seama ca transformarile aduse de trecerea in noul mileniu, de schimbarile sociale si culturale rapide au generat nelinisti existentiale, care ne-au adus in punctul in care stilul baroc sa fie din nou apreciat. Evident criza financiara si rigorile aduse de ea, vor favoriza o arta, arhitectura simpla , pura , uneori modesta, dupa cum afirma wiki…”regândind valorile antice în termeni morali, simulând astfel virtutea”.
Desi nu suna destul de bine pentru nimeni, s-ar parea ca arta si preferintele noastre, tendintele in moda si toate gusturile ce se succeda, chiar destul de repede in ultima perioada, s-ar parea ca au, ca intotdeauna, legatura cu sentimentele si nelinistile noastre, cu transformarile ideologice si politice, cu noile inventii si prefaceri ale lumii.
Sper ca aceasta viziune integratoare sa linisteasca mintile infierbantate ale creatorilor de imagine si generatorilor de opinie, ale inventatorilor de tendinte… in fiecare zi, cu totii cream istoria, ea se naste in subconstientul nostru colectiv, si se exprima si prin gusturile nostre pentru un anumit tip de frumos, in concluzie: nu, nu am inventat noi roata, roata ne iventeaza pe noi.
*,** Da, este adevarat, citatatele sunt menite sa ne scuteasca de o documentare autentica, pentru mai multe informatii, puteti studia bibliografia
