Mozaicul este o tehnica antica de placare a suprafetelor, foarte expresiva , este considertata a fi un procedeu artistic, cunoscute in intreaga lume sunt mozaicurile de la Ravena . Mozaicul este arta realizării unei imagini din bucăţi mici de sticlă, piatră sau alte materiale. Este o tehnică a artelor decorative pentru interiorul caselor dar şi cu o semnificaţie culturală şi spirituală. Bucăţi mici de faianţă, fragmente de vase sau de sticlă colorată sau transparentă sunt folosite pentru a da viaţă unei scene, unei imagini, unei figuri sau unui model abstract.
Tehnica bucăţilor a fost folosită în oraşele Macedoniene încă din sec al 4-lea înainte de Cristos. Grecii şi romanii au fost cei care acopereau pereţii şi tavanele vilelor cu mozaic. Mai târziu, mozaicul a fost adaptat pentru a decora bazilicile creştine. În Imperiul Bizantin s-a dezvoltat arta mozaicului începând cu secolul al 6-lea şi până în secolul al 15-lea unde interiorul bisericilor era în general acoperit cu mozaic aurit.
Mozaicul s-a dezvoltat şi în Roma, dar mai târziu, în secolele 12-13, Roma dezvoltând un stil artistic propriu, diferit de tradiţia estică, cu imagini mult mai realiste şi o tehnică de poziţionare în spaţiu a elementelor mult mai avansată.
Deşi mozaicul a fost înlocuit de fresce, artiştii renaşterii au folosit în continuare tehnica veche a decorării cu mozaic.
Atât bisericile creştine ortodoxe sau catolice, cât şi sinagogile evreieşti, moscheile arabe folosesc ca artă decorativă mozaicul pentru a reproduce imagini biblice sau pentru a decora pereţii, domurile, stâlpii, arcadele şi pardoselile.
Bucăţile de mozaic se numesc Tessera şi pot fi din marmură sau calcar, sticlă colorată, sau sticlă clară care în spate are o foiţă de metal ce-i conferă reflexii. Există mozaic cu o foaie de aur între două bucăţi de tesserae folosite pentru decorarea bisericilor bizantine.
ozaicul în comparaţie cu alte materiale sau tehnici de decorare este mai rezistent şi îşi păstrează culorile vii de-a lungul timpului şi este mult mai luminos datorită proprietăţii de a reflecta lumina. De aceea a fost folosit în bisericile şi cadedralele cu pereţi înalţi, geamuri mici şi lumină puţină.
În zilele noastre mozaicul este produs prin turnarea sticlei topite în forme uniforme, partea inferioară având şanţuri pentru o mai bună aderenţă la montare. Mai sunt şi bucăţi de ceramică, emailate sau nu, care sunt şi cele mai ieftine. Bucăţile clasice tăiate manual din bucăţi de sticlă opacă încă se folosesc. Acest material este produs şi comercializat în Veneţia. Marginile neregulate le conferă proprietatea de a reflecta lumina într-un mod special şi deosebit.
Mozaicul se foloseşte cu preponderenţă pentru piscine, dar poate fi în acelaşi timp folosit în băi, bucătării în locul clasicelor bucăţi de faianţă şi de gresie. Mozaicul este folosit pentru decorarea spaţiilor comerciale, pentru pardoseli sau pereţi despărţitori. Este un mijloc de a decora, ce poate crea spaţii deosebite, originale şi în acelaşi timp moderne. Posibilităţi sunt multe şi sursa de inspiraţie cea mai uimitoare este arta lui Gaudi, care s-a folosit de bucăţi de ceramică spartă, neregulată pentru a realiza elemente arhitecturale şi de decor cunoscute în toată lumea.
Putem să folosim mozaicul pentru a realiza figuri umane, flori, imagini reale sau abstracte. Putem crea patternuri asortate cu modelele tapiţeriilor sau ale tapetului. bisazza reinventeaza arta mozaicului in vremurile moderne, designerii celebri folosesc pietricelele atent taiate disponibile in mii de culori pentru a crea noi opere de arta si a revolutiona arta ce parea disparuta a mozaicului, foarte interesante sunt colaborarile lui Jaimie Hayon cu Bisazza dar si motivele stil Armani sau Versace.
Detalii pe 4interior.ro
