Tesatura ikat este acum in cele mai multe ambientari si de multe ori ne intrebam, cum au putut designerii de textile sa creeze patternuri atat de colorate si atragatoare, atat de subtile cromatic si cu modele atat de moderne… iata cum, invatand istorie.

Ikat este unul din patternulurile si printurile mele favorite, are un aspect boho chic si da casei un aer sofisticat si vibrant, colorat si elegant… de ce? Pentru ca este un motiv testat in toata lumea si este adanc inradacinat in subconstientul nostru colectiv, vine din negura vremurilor si din traditii milenare, cum sa nu il simtim ca fiind familiar si placut.

In ciuda complexitatii sale este un motiv foarte vechi ce pare sa se fi dezvoltat concomitent in mai multe comunitati umane de pe tot globul, el apare in locuri precum Peru in perioada precolumbiana, Guatemala, Yemen in secolul X, Japonia, Indonezia, India, Uzbekistan. Unele tipuri de Ikat pun accentul pe precizia desenului, la altele tesaturile se pierd intr-un  efect de umbra. Efectul de blur( intrepatrundere a culorilor) al unor tipuri de ikat este cunosctu ca “abra sau “nor” si vine de la culorile tesaturii ce se intrepatrund. Ikaturile mai precise erau mai scumpe pentru ca presupuneau o mai mare precizie si maiestrie a artizanilor si o tehnica mai buna de vospire a firelor, plus un timp mai mare de productie.

Tehnica de realizare a modelului este un complexa, firele se vopsesc inainte, suna ciudat, pentru ca noi acum folosim tehnici specifice printului care vin sa vospeasca un material gata tesut, ikatul era la inceput o serie de fire prevospsite, care ulterior se teseau in forma de covor sau material mai subtire pentru vestminte. Termenul de ikat pronuntat ‘ee-KAHT’ vine la malesianul ‘mengikat,’sau a ‘lega’, ‘nod’, pentru ca firele erau legate in manunchiuri si vopsite dupa care folosite in ordine la tesut, pe un razboi. Patternul seamana oarecum cu scoartele noastre oltenesti dar este diferit si foarte frumos, atat cromatic cat si ca diversitate a modelelor geometrice.

Trendul  ikat nu e nou, tehnica si textilele au ajuns in Europa prin intermediul comerciantilor olandezi din Asia de Sud Est, exploratorilor Spanioli in America de Sud si prin intermediul calatorilor pe Drumul Matasii catre centrele producatoare de tesaturi ikat din Samarkand si Bukhara.

In secolul XXVII in Franta, producatorii de matasuri cautau in toata lumea modele exotice  si au creat o tafta cunoscuta ca model aschiné à la branche. Si acum ca si atunci, editorii de materiale, cauta in toata lumea tesaturi minunate spre a le reinterpreta si restaura la frumusetea lor de altadata.

Ikat este un simbol al globalizarii si al fascinatiei motivelor etnice din ultimii ani, stilul ethnic chic sau boho chic a popularizat acest model si continua sa fie in mare voga printre editorii de textile, un pattern frumos si valoros, ce ne vorbeste nu atat mintii cat sufletului, zonelor ascunse din inima noastra care stiu ca toti suntem interconectati si ca frumosul este acel ceva inefabil care ne lega de alte culturi si de stramosi.

Pentru mine ikat este unul din patternurile favorite il caut si il iubesc si sunt convinsa ca de acum inainte si voi il veti iubi.

Aveti istoria ikat pe wikipedia, in engleza, cu mult mai multe detalii si o simpla cautare pe Google va va aduce in fata ochilor un patchwork urias de imagini care sigur va vor inspira cum m-au insiprat si pe mine,  sa aflu mai multe despre istoria fascinanta a tesaturilor.

Share the beauty! #globetrottingbeauty

 

 

 

Share:

Inspirata fiind de o buna prietena care este fashion designer, m-am gandit sa incep o serie de articole despre materiale celebre, ramase in istorie si care de la an la an se reediteaza in colectiile de textile pentru casa sau pentru industria textila, am constatat ca stim atat de putine lucruri despre materiale si ele de imbogatesc atat de mult casa, incat o rubrica numai pentru ele cred ca e bine venita.

Textilele pentru casa nu sunt numai draperia de la Ikea, sau o perdea de culoarea x si draperie de culoare y, ele aduc personalitate unui interior si spun de multe ori mai mult decat putem povesti in cuvinte, ele aduc din vremuri indepartate impreuna cu moliciunea lor o intrega istorie a oamenilor si vremurilor in care au fost create si folosite cu predilectie.

Textilele sunt multe si cred ca ar fi si mai bine sa putem face un muzeu pentru ele sau o expozitie in care sa le putem si atinge, pana atunci ne limitam doar la a le vedea si a le cunoaste istoria.

Toile de Jouy este un material natural bumbac sau in imprimat cu desene cu peisaje, personaje, scene de gen, un material foarte cunoscut si polular in secolul 18 facut in fabrica  din Jouy-en-Josas, langa Versailles. Fabrica de la Jouy a fost deschisa de Christophe-Philippe Oberkampf de nationalitate franco-germana, desenele create de el au fost la origine imprimate pe lemn apoi pe placi de cupru, materialele au cunoscut o dezvoltare paralela si in Anglia si Irlanda  cu subiecte similare, cum sunt cele Old Ford 1760, acelasi termen s-a folosit si pentru cele produse in Anglia si pt cele produse in Franta  si s-au folosit in special in casa ca si draperii si materiale de tapiserie sau tapet.

Cele mai pretioase  materiale erau imprimate si pe matase, dar preponderent suportul a fost de in sau canepa. Culorile in general au fost rosu inchis, albastru si negru, dar au aparut si colectii mai mici cu verde, brun sau galben. Toile se folosea si la aranjarea mesei, naproane, servete, la petreceri campenesti se mai regaseau subiecte si acel tip de imprimeu pe portelan si pe seturi de ceai. In America a avut un mare succes in zona coloniala din Virginia cunoscuta ca si Colonial Wiliamsburg ( wiki).

Ca si stil materialul aparatine neoclasicului, dar poate fi folosit si la o reinterpretare de stil colonial, sau inserat intr-un decor provensal, cottage, campenesc, stil casa de vacanta la malul marii, mai ales cel pe albastru, sau  chiar romantic si shabby chic. Editori de materiale importanti cum ar fi Designer’s Guild aici, Jab Anstoetz si chiar designeri ca Ralph Lauren home, Jean-Charles de Castelbajac, Christian Dior, Gianfranco Ferré, Diane von Furstenberg, Mademoiselle Lucien Exclusive, Chantal Thomass, Versace, l-au introdus in colectiile lor pentru casa sau chiar in cele de moda.

Exista chiar si un muzeu dedicat acestui material special Musée de la Toile de Jouy Château de l’Églantine
54, rue Charles de Gaulle. Si de asemenea interesant de vazut un film despre un artist inspirat si el de frumusetea toile-ului, este vorba despre pictorul Florent Moutti, filmul il puteti vedea aici, mie mi-au placut lucrarile si efectul imprimeurilor.

Mai nou vom regasi toile-ul imprimat pe mai multe tipuri de materiale pentru casa, pe tapet, si pe obiecte decorative, chiar si pe obiecte vestimentare, primele tricouri cu toile de prin anii 70 fiind un succes.  E un material  nepretentios, dar foarte expresiv datorita imprimeului si poate sta singur intr-o incapere decorata simplu fara sa fie sustinut de altceva, de alte pete de culoare, la fel de bine poate arata pe un sacou sau pe o rochie de cocktail de toamna.

 

 

Share: